LIMBA

ro

en

URMĂRIȚI-NE PE

Acumen Integrat » Măsurarea Performanței » Supramotivaţia – Cum influenţează aceasta performanţa organizaţiei?

Supramotivaţia – Cum influenţează aceasta performanţa organizaţiei?


Supramotivatia

Supramotivaţia este un concept nou și încă neînțeles, care poate avea efecte negative asupra randamentului angajaților.  În prezent, datorită nivelului ridicat de competitivitate din mediul de afaceri, performanţa a devenit atât un scop în sine, cât şi un deziderat pentru organizaţii. Pentru a avea succes şi performanţe la nivel organizaţional, o companie are nevoie de angajaţi motivaţi. Motivaţia generează, direcţionează şi menţine anumite comportamente în rândul angajaţilor. Cu toate acestea, ea poate foarte uşor să se transforme dintr-un factor pozitiv într-unul negativ atât pentru angajat, cât şi pentru companie.

A fi motivat” este o expresie generală, ce a fost definită în diverse moduri de-a lungul timpului. Toate definiţiile fac însă referire la diferitele niveluri motivaţionale. Din acest punct de vedere, compania trebuie să se concentreze asupra identificării nivelului optim de motivaţie a angajaţilor, şi nu neapărat asupra stimulării angajaţilor pentru a atinge cel mai ridicat nivel de motivaţie posibil.

Se cunoaşte faptul că un angajat submotivat are performanţe slabe în realizarea sarcinilor şi atingerea obiectivelor sale. Cu toate acestea, este mai puţin obişnuit pentru o companie să ia în considerare faptul că un angajat supramotivat poate avea performanţe la fel de slabe, sau chiar mai slabe, ca un angajat nemotivat. Supramotivația reprezintă un pericol real. Acest lucru este efectul presiunii pe care angajatul o pune asupra sa în momentul în care factorul motivaţional este periclitat.

Conducerea ar trebui să se gândească bine în momentul în care defineşte recompensele pentru atingerea performanţelor individuale, şi dacă le comunică angajaţilor imediat ce acestea au fost stabilite. O recompensă importantă, ca de exemplu o primă valorând cât trei salarii, sau promovarea pe un post de conducere, de cele mai multe ori face ca angajaţii să eşueze în atingerea obiectivelor. În momentul în care un factor motivaţional intern este completat de un important factor extern, toată atenţia şi eforturile angajatului vor fi canalizate exclusiv asupra acestuia din urmă, asupra atingerii obiectivului pe care factorul extern îl implică. În aceste condiţii, efortul şi presiunea devin factori de stres, care, pe termen mediu şi lung, conduc la eşec pe fondul lipsei de concentraţie, atenţiei distributive, atenţiei la detalii şi capacităţii de a reacţiona rapid. Deoarece ţintele individuale sunt stabilite în funcţie de obiectivele companiei, fiecare sarcină care nu este dusă la bun sfârşit de către angajat, înseamnă, pentru companie, un pas înapoi în ceea ce priveşte atingerea nivelului dorit de performanţă.

În procesul de identificare a factorilor care motivează angajaţii, conducerea trebuie să se asigure că ştie care sunt nevoile şi ţintele personale ale acestora. În această situaţie, dat fiind şi fenomenul de globalizare ce caracterizează societatea contemporană, avantajul pentru companie este că are loc un fenomen de uniformizare a valorilor şi nevoilor oamenilor, fapt care face identificarea lor  mult mai uşoară.

Organizaţiile pot totodată lua în calcul subperformanţa pe care o implică factorii supramotivaţionali în cazul noilor angajaţi şi oferta salarială. O ofertă mult peste nivelul pieţei face ca atenţia să fie îndreptată asupra aspectul financiar, iar acest lucru s-a dovedit a fi o soluţie neinspirată, în condiţiile în care se doreşte atingerea unui nivel de performanţă satisfăcător pe termen lung.

Strategia de a atrage un nivel optim de motivare a angajaţilor are două avantaje importante pentru organizaţie. Pe de-o parte, creşte performanţa angajaţilor, iar pe de altă parte, reduce costurile pentru organizaţie.

Referinţe:

Sursă imagine:

Adăugați un comentariu

Adresa Dvs. de email nu va fi publicată.Câmpurile marcate cu asterisc (*) sunt obligatorii.

*

NOUTĂȚI